Jump to content

Canti Còrsi/Cose andate/U Fornu zappatu

From Wikisource
375133Canti Còrsi — IV. U Fornu zappatu1921Jean-Pierre Lucciardi
[ 172 ]
IV
U Fornu zappatu
A u sciò Franceschi.

Come t’è pigliatu, o Còrsu,
Per esse cusi abbendatu;
Hai zappatu lu to fornu
E a maceghia l’hai turnatu
Di tanti servizi resi
Perchè ti ne si scurdatu?

Ogni sabatu a to mamma
Ci ha còttu sempre lu pane,
Ci ha fattu li canistrelli
Guasi tutte le semane.
Mentre avà nun pò più serve
Mancu per teneci un cane.

[ 174 ]

E petre ne so spaperse,
E la terra n’è spulata;
Un si face più levame
In sa casa abandunata,
So inchiudate le purtelle.
E la porta è stanghittata.

Hai vindutu le cunceghie:
Coppie, arati e buccatelli;
Hanu purtatu a u macellu
I boi cu li vitelli
E perfine t’hai impignatu
Mulu bastiu e palmulelli.

O Còrsu, lu bramarai
Quellu pane scambuffatu,
Chi facia lu tu fornu
Biancu, còttu e trapanatu.
Sciaccava sottu li denti
Chi paria inzuccaratu.

Pe un impiegarellu in Francia
Ti lasci lu to paese;
Perti a figliulucci in collu
Insumatu da le spese.
Per tuccà una pensiunella
A la fine di lu mese.

[ 176 ]

Andarai a la buttega
Cumprarai lu panone;
U ti pisaranu schersu
Nantu un toccu di chertone;
E sarà pasta malcotta
Di più dura che un mattone.

Biderai i to figlioli
Cume turnaranu gialli;
Cu le schinche sialine
E l’occhj a cresta di galli,
Accantu a li paisani
Faranu pietà a guerdalli.

E to figliole e a to moglie
Purtaranu lu cappellu,
Pareranu signurone
Allevate in d’un castellu.
Ma biotu cume la ciuta
Sarà lu so ventricellu.

Purtarai u cappell’altu,
Code a rondine e flacchine;
Ti salutaranu tutti
Ommi, donne e signurine,
Ma, corciu, sempre averai
Biote, biote le stintine.

[ 178 ]

Tandu, Còrsu, a u to paese
Pensaci la notte e u jornu,
E ditti: «O casa paterna,
A te bògliu fà ritornu.
Bògliu zappà le mio terre
E rifà novu lu fornu.

«Bògliu anda duve so morti
U mio babbu e u mio caccaru
Duve u pane chi si stanta
Un si trova mai amaru.
U mio paese nativu
O quantu chi mi si caru!»



Cusi cantava lu fornu
Dopu ch’ellu fu zappatu;
Avia cummòssu lu core
A tuttu lu vicinatu.
Ma un ti pudarà cummòve
A te, o Còrsu, cusi ingratu!

[ 180 ]
V
U Stacciu

A u pueta Paoli di Taglio.

Tu chi cantasti u castagnu
C’u so fruttu inzuccaratu
Boli accettà lu mio stacciu
Benchè becchiu e impezzicatu?
Fanne contu e ti prumettu
D’esseti sempre obligatu.

J.-P. Lucciardi.

Un sentu più taratà
Avà lu sabatu sera;
Quessa era la preghera
Chi la donna andava a fà,
Sempre tutte e settimane
In d’a camara di u pane.

Quanti stacci si vidia
Tantu in seta che camelli;
Cu li so cassini belli,
Tondi, e fatti a simetria.
Si stavanu cume i santi
Appiccati in quelli canti.