Canti Còrsi/Cose andate/A Chiccara
A Mila L. Vincenti.
Eccu sta chiccara cara,
A vi dò pulita e bella.
Tenerete contu d’ella
Cume d’una perla rara.
Sarà di le cose andate
Un pegnu chi cunservate.
J.-P. Lucciardi.
«Hai cantatu la lumera
Eppò a deda cu la rocca,
E dinnò una filistocca
Di tante cose chi c’era
A merrezzu in quellu scornu...
Senza scurdatti di u fornu.
Perchè un ti si ricurdatu
Ancu di a to chiccarella?
Ella più che a lumerella,
Credi puru t’ha ghiuvatu.
Tantu appiettu che a palesu
Quanti servizi t’ha resu!
Quandu t’era chiuculellu,
A notte cume lu jornu,
Era a chiccara in d’un scornu,
Sempre piena a simulellu;
Callu-callu, u t’imbuccava
A to mamma, cusi brava.
Quanti fideletti fini,
Quantu risu inzuccaratu,
In d’a chiccarella, o ingratu!
T’hanu còttu... e tagliarini,
E puntette, e maccaroni,
Né? quantu ch’eranu boni.
A sera all’avemmeria,
O quandu spricchiava l’alba,
Era tisana di malba
Ch’in di a chiccara cucia:
O latte senza disparu
Se tu avia lu catàrru.
Eppò quandu s’ingrandatu
Più panecottu un bulia:
Quante volte a scutumia
A la chiccara hai datu.
A to mamma cun pazienza
T’imparava la crianza.
Dopu principiò per me
Un travagliucciu d’ogn’ora,
A pensà per casa e fora,
A preperà lu caffè,
Pe li vecchj e li zitelli,
Pe le donne e l’ommi anch’elli.
Pensa a quella chiccarella,
Sempre a mezzu a dui calori:
Quantu ha calmatu dulori,
Eppò voglie... a curciarella!
Ghiente in salute e malate
Quantu si so scagnulate.
Quante volte in d’u fucone,
Nantu a cennara a scallà,
Aghiu intesu chiacchiarà
E cumare in di l’agnone.
Aghiu vistu i so muttetti
E intesu sti discursetti:
«U caffè ci’òle a ludallu,
Nunda c’è megliu ched ellu.
Alò cummà, un suppulellu?
Pigliemulu callu callu,
Ch’emu assuppatu lu core
Da tantu chi si discorre.
«Ajò, appena una candella;
Quantu casca, e bidarete
Chi ci cacciarà la sete,
Perchè asciutta è la cannella.
Ci darà un pocu di fiatu
Ch’emu lu pettu affannatu.
«Un sentite chi calore
Quandu fala pe lu pettu?
Ah! què si ghiè caffè schettu,
E ristora e tocca u core.
Un pò d’acquavita forte,
O cummà, ghiè la so morte.
«Ci aghiu per fà u caffè bonu
Una chiccarella rara,
A m’ha lasciata caccara
Chi l’avia avuta in donu.
Da un so zione Messè,
Dannatu pe lu caffè.
«Mirà, cum’ell’è pulita,
E di collu stigliulata,
Un bi pare une spusata
Da tantu ch’ell’è cumpita?
Benchè becchia siti un sente
E pare nova frammente.»
Or da quantu fui ludata
Un la vi vògliu ripete;
E purtantu la videte
Avà, cume so trattata.
In granaghiu, in d’un agnone,
M’hanu piettu in d’un tuvone.
E qual’è su furtunatu
Ch’ha pigliatu lu mio locu?
È lu filtru... Un simu a pocu,
O cumpà; ma si obligatu
A purtà s’oggettu raru
Spessu da lu paghiularu.
E u caffè sente u brusciatu,
O un n’è mai fattu a calore;
Un pò avè un bellu sapore
Chi l’odore si n’è andatu.
Ti lasciasti a chiccarella,
Ma un ne trovi cumed ella...»