Canti Còrsi/Cose andate/A Lumera
A u scio G. Ferrandi.
Eccu sta vecchia lumera
Per me a regina d’i lumi,
Bi la inviu, o sciò Ferrandi,
Per rammintabbi i custumi
Di le nostre cose andate
Di e quale tantu parlate!
J.-P. Lucciardi.
Ogni tuvone di casa,
Avà, di lumi n’è pienu;
Eletricità, o petroliu,
Gasu, o lume acetilenu,
Allumineghia ogni scornu
Cume in pienu mezziornu.
Tutti quanti, chiuchi e grandi
— Ancu più che un serpu, ingrati, —
Di la lumeruccia all’oliu
Ci simu prestu scurdati:
L’emu lampata in l’anghione
D’un armediu bughjcone.
E purtantu ci n’ha resu,
Servizi, sta lumerella;
Da la camara a u fucone...
È tuccatu sempre ad ella
A corre, la puvarina,
Da u granaghiu a la cantina.
A mio lumeruccia all’oliu
Quantu chi la tengu cara!
A fà divorziu cun ella
O quantu m’è stata amara.
Quante veghie a u rinserratu,
Nasu a nasu emu passatu!
O quanti belli ricordi
Ch’emu di sta lumerella;
Ricordi di zitellina,
Di la nostra età più bella.
A lettu ci accumpagnava
Zitta zitta, e ci annannava:
Era semplice e mudesta,
Tutta iu ramu di lu giallu:
Strufinata la mattina
Lucia chi paria un cristallu.
Oliu e bambace, ogni sera,
Dumandava sta lumera.
U so manicu ad ancinu
A un bultoghiu era attaccatu;
Per ficcallu in d’a muraglia
Cume un chiodu era appinzatu.
In ogni modu e manera
S’appiccava sta lumera.
Una sera di st’imbernu
Sentu pienghie: è bughiu pagnu.
M’abbicingu in timiconi
Per sapè cos’è stu lagnu:
In mezzu a suspiri e pienti
Pobbi coglie sti lamenti:
"Cosa v’aghiu fattu, o donne,
Per trattami di sta sorte;
A lu bughiu imprigiunata,
Cundannata più che a morte.
Fors’è perchè cunuscia
Più che boi l’ecunumia?
«Un credu ne truvarete
Cume mè, cusi fidate;
Sempre a li vostri cumandi,
Quantu chi ci aghiu nuttate,
A curabbi li figlioli
Dentru li so letticcioli.
«Sempre utile so stata:
Appiccata a la catena,
Filavate a vostra rocca
Appruntendu a vostra cena;
E u zitellu, a duttrinella,
Imparava cu a surella.
«Mi ficcavate in d’un cantu
Pe impezzà li panni vecchj;
Quantu v’aghiu sparmiatu
Sullacchioli... ben parecchj.
E per quessa, avale, o ingrate!
Cusi pocu m’apprezzate.
«A li doli aghiu assistitu;
A le feste, a e canzunette;
A quelli jochi ’nnucenti,
A i rusarj, a le fulette...
E quantu n’aghiu francatu,
Giovane, da lu peccatu.
«È bera chi mi pigliava
Per nimicu u’ nnamuratu;
E scapocchj a la mutesca
Quanti chi mi n’hanu datu!
Un dicu altru, o donne ingrate...
È cusi chi mi pagate?
«Qual’è chi a u vostru scularu
Li tenia cumpagnia?
Quand’ellu mi smucculava,
Subitu, eju, li ridia;
Ed ellu in quellu mumentu
Studiava più cuntentu.
«A i mio tempi un si truvava
Tanti zitelli scerpati;
E u mio lume cusi dolce
Un fatigava i malati.
Avà un c’è più che occhj stretti
E nasi cu li specchietti.
«Per me un c’è più piezza in locu,
In ste case insignurite;
E donne nun so più quelle...
U lussu l’ha scimunite:
Hanu cacciatu a lumera
Per fà piezza a... Mamapiera.»
Sola, sola, a la bughiesca.
A lumera si sfugava;
Una a una e so ragione,
In me stessu l’appruvava...
Qui, un ricordiu lascià, bogliu,
Di la mio lumera all’oliu.