Jump to content

Canti Còrsi/Cose diverse/Voceru di Lilla

From Wikisource
374981Canti Còrsi — I. Voceru di Lilla1921Jean-Pierre Lucciardi
[ 110 ]
I
Voceru di Lilla

Dipoi eri chi ti chiamu
Mi sentu mancà la lena:
Più ti vecu e più ti bramu,
E più cresce la mio pena.
E mio forze si ne vanu
A chiamatti sempre imbanu.

O Andrì, lu mio fratellu,
Perchè un m’òli più risponde;
Mi sentu strigne u cerbellu
E u mio core si cunfonde,
A bedeti cusi mutu
Stà davanti a u mio salutu.

[ 112 ]

U mio lestu cume un ventu
U mio altore di muntagna;
Un senti, tu, lu mio pientu
E u mio core chi si lagna!...
Dipoi eri ch’ellu chiama
Sempre si ne resta in brama.

O lu mio raggiu di sole,
A mio rosula di maghiu;
Dimmi cos’ellu ci vòle
E di tuttu ti faraghiu,
Per pudė bede guerita
O caru, la to ferita.

Ma un rispondi a la mio chiama,
Forse la mio voce è dura;
S’ella pudia vene mamma
So cunvinta e so sicura
Ch’ella c’un sguerdu d’amore.
T’avaria toccu lu core.

E mamme sanu impiegà
E manere affettuose;
E so bòne per tucca
Cu e so parolle amurose,
U tastu sicuru e forte
Chi pò scòte ancu la morte.

[ 114 ]

Perchè un t’alzi e andà a truvalla,
Chi ghiè in lettu addisperata;
A bascialla e a cunsulalla
Cum ell’era abituata?
Perchè un bai subitu avà
Senza più falla aspettà?

Un bedi tutte ste jente
Cum’elle so scunsulate,
A truvatti indifferente
Un n’eranu abituate;
Chi cun tutti, tu, in paese,
Era amabile e curtese.

Perchè pò un stendi la mana
Salutendu ad unu ad unu?
Mi pare una cosa strana
Chi t’un ne chiami mancunu.
Cusi pulitu e gherbatu
Cun tutti si sempre statu.

Hai la bocca ligata
L’occhj chiosi, e mane agghiunte.
A to faccia è sfigurata
E guance pallide e smunte.
Un si sente più u to fiatu
Chi s’in tola apparichiatu.

[ 116 ]

Oghie è tronca la culonna
Chi di a casa era u puntellu;
Un resta più che una donna,
Senza un ziu ne un fratellu;
Cu la so mamma malata
Becchia, stroppia e addulurata.

Ma un teme lu mio fratellu
Ch’eju di curaggiu un so senza;
Aghiu stomacu e budellu
Chi se mi trovu in presenza
Di l’infamu malfattore
Li manghiu fegatu e core.

Ghiuru! a perte da stasera
D’esse ermata finu ai denti;
D’avè fucile e cherchera
Cun tutti l’altri ermamenti.
D’avè terzetta e calzoni,
Cun barretta e stifaloni.

Bògliu vive in di li boschi,
D’erbe, cume l’enimali;
Frequentà i loghi più foschi,
E dorme nantu all’alpali,
Finch’un nasce la vindetta
Chi u sangue d’Andria aspetta.

[ 118 ]

Mi tagliaraghiu i capelli
Per falli megliu lu dòlu:
Per se macchie cu l’acelli,
Cu lu ciòcciu e u rusugnolu,
Cantaraghiu... ma i mio canti
Saranu suspiri e pianti.