Canti Còrsi/Cose viste/A l'Amicu Corsu
(Ch. Jh. Maschetti, di Castellare di Casinca)
Di un n’avè fattu risposta
A u to cantu armuniosu,
Mi trovu mezzu cunfusu,
Ne so tuttu minuosu
E ti juru, amicu Còrsu,
Chi ne sentu lu rimorsu.
Ma la colpa n’è a la Musa
Ch’impedisce a mio persona
Di cullà quandu n’ha l’estru
Nant’u monte d’Elicona.
E li tene, a scrianzata!
Sempre a porta stanghittata.
Si qualchi bolta all’appiettu
Ci facciu un’affaccatella,
Da che vogliu còglie un fiore
Eccuci subitu ad ella,
Chi mi dice mezza inquieta:
«Ancu tu faci u pueta?
«Ma quantu faresti megliu
Di cuntatti qualchi fola,
Nenzu che di tediami
Quandu tu mi trovi sola!
Se tu teni a la mio stima
Scrivi in prosa micca in rima.»
Qual’è chi ci pò cumpete
Cu la jente cusi estrosa,
Bòli rompeti lu capu
Appressu a sa capricciosa?
Di u riterdu eccu la scusa,
Bedi a colpa n’è a la Musa.
Ma per te, Parnassu e Pindu.
Spalancatu hanu le porte,
E lu monte d’Elicona
T’offre fiori d’ogni sorte,
Per fà belli mazzuletti
Di canzone e di sunetti.
L’ultimi chi m’imbiasti
Oh! chi parfume ch’ell’hanu!
Un ci n’ha per te secreti
U còrsu nè u taliànu.
Tutt’ognunu chi l’ha letti
L’ha trovi senza difetti.
Dunque carezza le Muse
Chi cun te so in cunfidenza,
E a lu nostru dialettu
Dalli spessu a preferenza,
Ci vòle, lu curciarellu,
A pensà un pocu ancu ad allu.
Oghiè mai lu to nome
Dapertuttu è cunusciutu,
E li facenu l’onore,
O Corsu qui t’è duvutu,
Perchè so le to canzone
Belle, spiritose e bòne.
A nostra la preferenza
Ghiè pe u nostru dialettu;
Bulemu parlallu sempre
E scrivelu schettu schettu.
Merta lu nostru parlatu
D’esse scrittu e cunservatu.
Alò, Còrsu, a la to Musa
Un li lascià più riposu;
Canta di Cirnu e bellezze
E u passatu gluriosu.
Un mancanu l’argumenti
Per fà canzone e lamenti.
Un ti scurdà di u presente
Chi ghiè tuttu in nostru onore,
Per difende a nostra Francia
Ogni Corsu è prontu a more.
Basta a bede in d’e trincere
Cume face u so duvere.
Canta sti fatti sublimi,
Collali fin’à le stelle:
E loda le ’nnamurate,
E mamme, e le viduvelle,
Chi sanu in di sti mumenti
Trattene legrime e pienti.
Eppò approntati una penna,
Ma di quelle timparate,
Per celebrà la vitoria
Di le Nazione Alleate;
Tandu sarà un’allegria,
Generale... E cusi sia.