Canti Còrsi/Cose diverse/Cantu di Lidia
O chi ghiornu d’allegria
Chi per me s’è preparatu!
Aghiu vistu lu mio Andria...
Tuttu è prontu e regulatu
— Un m’ingannu, a cosa è bera —
Per fà scherpetta stasera.
Saranu pocu cuntenti
I mio zii e u mio fratellu,
E tutti l’altri parenti
C’u mio caru babbarellu.
Perchè facciu st’unione
Contru la so opinione.
Ma quellu chi ghiè cuntentu
Sentu bè ch’è lu mio core.
Avia fattu un ghiuramentu
D’esse sincera all’amore
Di u mio Andria. I l’avia dettu:
U mio core ti prumettu.
Ommi cume lu mio Andria
Un si ne calza ogni mane:
Pare allevatu in Bastia,
Micca qui da e paisane.
Pulitu e ben’educatu.
A u culleggiu pare statu.
Un n’è che un capipastore
Ma mi pare un ammiragliu;
U so stazzu cume un fiore
Luce, cu lu so attiragliu
Di tinelli e di transigli,
Cocchie, fattoghie e stuvigli.
Quandu fisca le so agnelle
Corrennu tutte imbilendu;
Abbaghia cani e catelle,
E tutti stanu aspettendu
Ch’ellu venga lu padrone
A purtalli in d’u reghione.
U jornu, li pasturelli,
Ghiunta l’ora di u merrezzu.
Tantu vecchj che zitelli,
U si mettenu in d’u mezzu,
Perchè in sonu cume in canti
I surpassa tutti quanti.
In paese è circundatu
Cume un merru dopu elettu;
So fieri d’andacci a latu
Cume si fussi un prefettu.
Truvà un ponu cumpagnia
Megliu che quella d’Andria.
Quandu passa pe le strette
Cu i so mustacci inturchiati,
L’occhj di le giuvanette
Restanu tutti annebbiati,
Da le vampe di l’amore
Chi li pizzica lu core.
Quand’ellu pò và a la chiesa,
Messa nisunu ne sente;
Pare ch’ella sia difesa
Di fà preghere all’amente.
Un c’è donna chi nun dia
Qualchi occhiata a lu mio Andria...