dà al vin, na gran flama mët te fuech Chi chë da s̄oun së
dà al viŋ, na gran flamma mëtt te fuech. PerathonerJA, Nseniamënt1865*:1 (grd.); g) L se tira apede chisc e l veit che
i é de trei che dombra scioldi apede fech. El se tira apede kiš e l veit, ke i e de trei, ko dombra šoldi apede fek. BrunelG, Cianbolpin1866:12 (caz.); h) al odô spo che le füch
vardô sö el udō spo ch’ ‘l fuc vardō sou DeclaraJM, SantaGenofefa1878:100 (Badia); i) La tiera zitrova sot i piesc dl
mut spaurì, y l i à parù de sté dut n fuech. la̤ tiá̤ra̤ tsitrǫ́a̤
sot i píeš d’l mut špourí, i l i a pa̤rú dę štę dut ŋ fúek. RifesserJB, Tëune1879:108 (grd.)
2 parte del camino, situata direttamente sotto la
cappa, in cui si faceva il fuoco per cuocere cibi e riscaldare ambienti (fas. R 1914/99, amp. C 1986; DLS
2002) Ⓘ focolare Ⓓ Herd ◇ a) Sora fó ra menestra lascià
stà / Che ra se brostole, ancuoi no conta nuia. Sora fò ra
menestra lassà stà / Ch’a se brostole, anquoi no conta nuja.
DegasperF, AgostinoCostantini1860:1 (amp.); b) L va ite per
chest usc e l rua te na cèsa da fech olache l’era na femena
co na fana sora fech El va ite per kest uš e l rua te na čes̅a
da fek, olà ke l era na femena ko na fana sora fek BrunelG,
Cianbolpin1866:15 (caz.)
3 nucleo elementare della società umana, formato
in senso stretto e tradizionale da genitori e figli,
con l’eventuale presenza di altri parenti (fas. Mz
1976; DILF 2013, fod. Pz 1989; Ms 2005, amp. Q/K/F 1983;
C 1986) Ⓘ nucleo familiare Ⓓ Familienkreis ◇ a) I sasc
ea ormai fate / Par chera ciasa là śo; / Un autro dan co sti
pate / De no sé cuante par fó. I sasc eva ormai fatte / Par
chera ciasa lá zó; / Un autro dann có sti patte / De nosiquante par fó. Anonim, Monumento1873:4 (amp.)
4 fig. veemenza, intensità di sentimenti (gad.) Ⓘ entusiasmo, ardore, fuoco Ⓓ Enthusiasmus, Leidenschaft ◇
a) sciöch’ al foss ispiré da Idî ál scomencé a rajoné cun
füch dla divina providënza sceocch’ el foss inspirè da Iddì
àle scomencè a rajonè cung fuc d’la divina provvidenza DeclaraJM, SantaGenofefa1878:113 (Badia); b) La unziun tl
discurs dl vësco, y le füch amabl de süa retorica (la maestria de savëi rajoné bel) i jô ai bugn veci sot tl cör La unziung t’ l discorso d’l vesco, e ‘l fuc amabile d’sua retorica
(la maestria d’savei rajonè bell) i jē ai bongn’ vecci soutt int
‘l cour DeclaraJM, SantaGenofefa1878:113 (Badia)
◆ fé fuech (gad. A 1879; V/P 1998; DLS 2002, grd. F 2002;
DLS 2002, fas. DLS 2002, fod. DLS 2002, amp. C 1986; DLS
2002, LD DLS 2002, MdR) Ⓘ accendere il fuoco, attizzare Ⓓ Feuer machen, schüren ◇ a) Fà sö le füch atira! /
El füch é bele fat ël, Signur. Fa seu le füc attira! / El füc é
bel[e] fat ël, Signur. DeRüM, EhJan1833-1995:249 (MdR) ◆
fuesc artifiziai (grd. F 2002, amp.) Ⓘ fuochi d’artificio Ⓓ Feuerwerk ◇ a) Vedé cuanta caretes coi caai, / Trasparentes e foghe artifiziai, / Verse a mesena, a grun, latis, taliane / e anpezane. Vedè quanta carretes coi cavai, / Trasparentes e foghe artifiziai, / Verse a mezena, a grun, latìs, taliane / E ampezzane. DegasperF, AgostinoCostantini1860:1 (amp.).
fuech (grd., LD) ↦ fuech.
fueia Ⓔ FOLIA (pl. di FOLIUM) (EWD 3, 279; http://www.atilf.fr/
DERom/entree/’Fili-u) 6 1763 foia ‘frons, frondis’ (Bartolomei1763-1976:80)
gad. fëia mar. feia Badia föia grd. fueia fas. foa caz. foa bra. foa
moe. föa fod. foia col. fuoia amp. foia LD fueia
s.f. Ⓜ fueies
1 organo delle piante cormofite (gad. B 1763; A 1879;
A 1895; Ma 1950; P/P 1966; V/P 1998; DLS 2002, grd. A
1879; G 1879; G 1923; L 1933; Ma 1953; F 2002; DLS 2002,
fas. A 1879; R 1914/99; DA 1973; Mz 1976; DLS 2002; DILF
2013, fod. A 1879; T 1934; Pe 1973; P/M 1985; Pz 1989;
DLS 2002; Ms 2005, amp. A 1879; Q/K/F 1983; C 1986; DLS
2002, LD DLS 2002) Ⓘ foglia Ⓓ Blatt ◇ a) No te sentes
ce aria fresca, / moe ra foies dei brascioi… No te sentes
cie aria fresca, / moe ra foies dei brascioi… DegasperF,
ARaMeNoiza1860*-1975:109 (amp.); b) La püra sciora döta
dlaciada tremorâ sciöche na fëia La pura Siora dutta dlacceada tromorā sceoucch’ na fouia DeclaraJM, SantaGenofefa1878:32 (Badia); c) i ciüfs smaris o daldöt sparis, les fëies
pingolâ gheles dai lëgns y dales trognores i ceuff smarīs o
d’l dutt spariis, les fouies pingolā gheles dai lengns e dalles
trognores DeclaraJM, SantaGenofefa1878:54 (Badia)
2 complesso delle foglie di una pianta o di un insieme di piante (gad., grd. L 1933; F 2002, fod. Pz 1989;
Ms 2005, amp. DLS 2002) Ⓘ fogliame, foglie Ⓓ Laub ◇ a)
Canch’ara vëgn ite ê la cerva jetada, mo é atira lovada sö
a mangé fëia y erba frësca Cang ch’ella vengn’ ite ē la cerfa jetada, mo è attira l’vada sou a mangiè fouia e erba fresca DeclaraJM, SantaGenofefa1878:34 (Badia).
fueia (grd., LD) ↦ fueia.
fufignà (amp.) ↦ fufigné.
fufignar (moe.) ↦ fufigné.
fufigné Ⓔ cfr. frl. fufignâ ‘sottrarre imbrogliando’ (GsellMM) 6 1873
fuffigná (Anonim, Monumento1873:3)
moe. fufignar fod. fufigné amp. fufignà
v.intr. Ⓜ fufigneia
brigare, ordire copertamente imbrogli, maneggi e
simili, per ottenere vantaggi di vario genere anche
con danno d’altri (fod. Ms 2005, amp. Mj 1929; Q/K/F
1983; C 1986) Ⓘ intrigare, trafficare Ⓓ Ränke schmieden,
intrigieren ◇ a) Voron ades saminà / Ch’i à fato d’outon
/ E cie ch’i à fufignà. Vorron adés saminá / Ch’i á fatto
d’auton / E cié ch’i á fuffigná. Anonim, Monumento1873:3
(amp.).
fufigné (fod.) ↦ fufigné.
fuga Ⓔ it. fuga ‹ FŪGA (EWD 3, 338) 6 1844 fuga (DemenegoG,
LodeMasciza1844-1929:110)
gad. füga Badia füga grd. fuga fas. fuga fod. fuga amp. fuga
s.f. Ⓜ fughes
stato emotivo consistente in un senso di insicurezza, di smarrimento e di ansia di fronte a un pericolo
reale o immaginario (amp. Mj 1929; Q/K/F 1983; C 1986)
Ⓘ spavento, paura Ⓓ Angst, Schrecken ◇ a) Da un pormai, come che son, / a chi sciore ancuoi i ra cazo, / parché
da ra so prejon, / éi na fuga, che me mazo. Da un pormài,
come che son, / a chi sciore ancuói i ra caz̄o, / parché dara
so pregión, / ei na fuga, che me maz̄o. DemenegoG, LodeMasciza1844-1929:110 (amp.).
fuga (grd., fas., fod., amp.) ↦ fuga.
füga (gad., Badia) ↦ fuga.
fugí (gad., Badia) ↦ fugì.
fugì Ⓔ it. fuggire ‹ FUGĪRE (invece di FUGERE) (EWD 3, 339) 6 1833
fugì (DeRüM, AldìNiaSignurCurat1833-1995:265)
gad. fugí Badia fugí MdR fugì
v.tr. Ⓜ fugesc
evitare per viltà, timore o prudenza; scansare (gad.
P/P 1966, MdR) Ⓘ fuggire Ⓓ fliehen ◇ a) Prümadetüt
procureràl de se tegnì con de bones persones, de converscè coi bugn, e de fugì i ri e coroć. Ël fugirà e schiverà
inće tütes les ocajiuns, olà che les matades e i ri vic rëgna
Prüma de tüt procureràl de se tegni coǹ de bonnes persones, de converŝè coi bugn, e de fugì i rì e corrotg. Ël fugirà
e schiverà inçhié tüttes les occaŝiuǹs, olà che les mattades
e i ri viẑ régna DeRüM, AldìNiaSignurCurat1833-1995:265
(MdR).
fugì (MdR) ↦ fugì.