Jump to content

Page:Lucciardi - Canti Corsi, 1920.djvu/238

From Wikisource
This page has been proofread.


A Lingua Corsa
A a mio surella Fiordispina.

Di u Corsu mi ne restu sempre in brama,
E u parlaria pertuttu, ancu in Parigi:
Perchè sa lingua a m’ha imparata mamma,
Senza tante fatighe ne artifici.

Mi rammenta i parenti, eppò l’amici;
I jochi d’i cumpagni, e cosa s’ama
Quandu s’è ancu zitelli — chi un si trama
Di få male a nisunu — e s’è felici.

Quand’u parlu mi vene tuttu in core:
I vecchj, i genitori, i mio fratelli,
I vicini, eppò e case, eppò i stradelli,

E u locu in d’e si và quandu si more..
Pensu c’un gran dilettu a la jesòla,
E a la campana chi sunava a scòla.