This page has been proofread.
A Lingua Corsa
A a mio surella Fiordispina.
Di u Corsu mi ne restu sempre in brama,
E u parlaria pertuttu, ancu in Parigi:
Perchè sa lingua a m’ha imparata mamma,
Senza tante fatighe ne artifici.
Mi rammenta i parenti, eppò l’amici;
I jochi d’i cumpagni, e cosa s’ama
Quandu s’è ancu zitelli — chi un si trama
Di få male a nisunu — e s’è felici.
Quand’u parlu mi vene tuttu in core:
I vecchj, i genitori, i mio fratelli,
I vicini, eppò e case, eppò i stradelli,
E u locu in d’e si và quandu si more..
Pensu c’un gran dilettu a la jesòla,
E a la campana chi sunava a scòla.