Jump to content

Page:Lucciardi - Canti Corsi, 1920.djvu/182

From Wikisource
This page has been proofread.
186
canti corsi

«Ha fattu più d’un prugettu
Ancu la to figliulella,
Quand’ella stacciava anch’ella,
Trinnighendu spalle e pettu;
Quantu si piecia a cantà,
A lu son di u taratà.

«Cusi quanti n’aghiu intesu
Secreti da lu so core,
A perte da u primu amore,
Tantu appiettu che palesu.
Sempre in canti si sfugava
E a me nunda mi piettava.

«Ma più che t’hai da bramà
Saranu quelle ferine,
Bianche a neve e tantu fine,
Chi più belle un si pò dà,
Per fà pane e tagliarini,
Canistrelli e bombò fini.

«A brenna chi ci surtia
T’ingrassava u jandarinu;
Tandu si lu sammertinu
A natale, tu l’avia.
Mentre avà u brinnellu è peghiu
Ancu piu che lu puleghiu.