Jump to content

Page:Lucciardi - Canti Corsi, 1920.djvu/180

From Wikisource
This page has been proofread.
184
canti corsi

«Ma perchè nun ti rammenti
Quandu a to moglie stacciava,
Quantu gustu ci truvava...
Quella voce più nun senti
Cusi bizzosa e latina,
Staccendu la so ferina.

«Pensava a lu so maritu;
Sopratuttu a i so figlioli;
Un c’è cantu chi cunsoli,
E chi t’abbia intenneritu,
Dilla franca, u curicellu,
Cume quellu cantarellu.

«C’u so mandile incalfatu
E la so casacca bianca,
A pusà nant’una panca,
A staccià pigliava fiatu.
E più ghiera inferinata,
Più ti paria una fata.

«Di sente quella diana
Ognunu n’avia primura,
Perchè a spesa era sicura
Almenu pe a settimana.
Quandu u pane è assicuratu,
L’omu stà più spenseratu.