This page has been proofread.
130
canti corsi
In Parigi, u ziu Tattone,
Quandu avarà lu dispacciu,
Pienghierà dirottamente
Cume Virginie in Ajacciu
Diciaranu: «U nostru fiore
Hà bint’anni e si ne more.»
La so zia Elisabetta
Corse subitu la sera,
Per curà lu so culombu
Ma rimediu più nun c’era:
U Signore u si vulia
In Celu per cumpagnia.
Pienghjenu le so cugine,
Soprattuttu Catalina;
Pienghienu li so cumpagni
Pienghie la so zia Ghjina.
Elle l’hanu ben curatu.
Quand’ellu’ era malatu.
Pienghienu li so parenti.
Furesteri e paisani:
Pienghienu vecchj e zitelli,
Li vicini e li luntani,
Ognun chi l’ha cunusciutu
A u pientu paga un tributu.