vinu vinu a lu 'mpiraturi. Lu 'mpiraturi, scurdannusi ca iddu avìa fattu lu stìssu cu nautra monaca di ddà, mannau ordini d'acchiappari ad Eufemiu, tagghiaricci lu nasu, e ddoppu d'avillu frustatu citati citati, accurzaricci li jorna.
—Ma prima lu nasu cci l'avìanu a tagghiari ad iddu, ca detti lu mal'esempiu; dissi lu Prisidenti.
Griddu—Eufemiu avìa bastanti amici 'nta la curti, pri cui appurau allura tutti cosi; e comu 'ntisi, ca lu 'mpiraturi cci vulla dari sta bedda pitanza, pigghiau li cimi, e pensa d'accalumarisi a li surdati, dicennucci, ca lu cuvirnaturi, d'accordiu cu lu 'mpiraturi, stava urdennu 'na cunciura 'ncontra d'iddi, e chi lu megghiu era di pigghiari avanti pri nun càdiri.
Li surdati, comu soli succediri 'nta sti cosi, fôru cu iddu, e assartaru a lu cuvirnaturi, ca era un certu Fotinu, e senza tantu stentu si l'asciucaru, ed Eufemiu addivintau patruni di Siraûsa e ddoppu di quasi tutta la Sicilia; e siccomu tutti li cumedii finiscinu cu lu matrimoniu, accussì st'autra specia di cumedia finìu cu farisi iddu 'mpiraturi, 'nsina chi calava lu sipariu però.
E pri l'appuntu lu scantazzu di sta calata di sipariu fici mettiri 'n cardacìa ad Eufemiu, pirchi lu scintinu giustamenti pinsava e dicìa, ca lu 'mpiraturi nun era tantu babbasuni di jittarisi darreri lu cozzu sta mala parti, e nun sintennusi l'armu di truzzaricci, mannau un curreri a lu re Ibrahim di l'Africa, offirennucci la Sicilia, abbasta chi l'ajutassi a divintari 'mpiraturi pri veru.
—Oh lu 'nfamuni! Dunca iddu fu, chi fici assassinari la Sicilia di li Saracini? dissi un Passaru sbirru.
Griddu—Sissignura; fu stu beddu spicchiu di mennula amara.
Ad Ibrahim cci calau lu meli pri cannarozzu, pirchì